Cuvântul botez provine din verbul baptizein, care înseamnă a afunda, a scufunda (în limba greacă veche). Botezul se face în nu­mele Sfintei Treimi. După Învierea Sa, Mântu­itorul Iisus Hristos a po­runcit Apostolilor: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu sunt cu voi in toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin!" (Matei 28, 19-20)

Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie (mire şi mireasă) se împlineşte în Biserica lui Hristos, într-o rânduială litur­gică numită Taina Sfintei Cununii, una dintre cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii. Nunta sau Taina Sfintei Cununii este un act sfânt, de origine dumnezeiască, în care, prin preot, se împărtăşeşte harul Sfântului Duh unui bărbat şi unei femei, ce se unesc de bunăvoie în căsătorie, har care sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a căsătoriei, instituită în Rai (cf. Facere 1, 27 şi 2, 2 1-24), la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti dintre Hristos şi Biserică.

Moartea unui creştin constituie un eveniment deosebit pentru întreaga comunitate (parohie) în care a vieţuit şi, în primul rând, pentru membrii familiei sale. În astfel de mo­mente, gândul la Dumnezeu şi la marea Sa milostivire ar trebui să biruiască orice durere, firească de altfel, ce se transformă uneori într-un sentiment de disperare şi deznădejde.